Suport telefonic: 0767287306 (Telekom-Cosmote), 0734394338 (Vodafone), 0754432971 (Orange), 0214240504 (Telekom-Romtelecom)

Întrebări pertinente, răspunsuri aberante.

Cu câteva ore mai înainte de a începe redactarea acestui articol, am primit un e-mail de la o persoană interesată de argintul coloidal și care era nelămurită de cât de pertinente sunt informațiile dintr-un material de promovare găsit pe internet (între timp am găsit și noi site-ul cu pricina, nu că ar fi singurul de acel gen...). Deoarece suntem la curent cu "folclorul" de pe internet (legat de argintul coloidal în principal), un răspuns referitor la acest... "fenomen" este firesc şi binevenit.

 

Citește mai departe:Întrebări pertinente, răspunsuri aberante. Promovarea pseudoștiințifică

Magazin AquaNano
Cumpără de aici minerale coloidale, suplimente alimentare, produse cosmetice naturale
Magazin AquaNano
Cumpără de aici minerale coloidale, suplimente alimentare, produse cosmetice naturale
Magazin AquaNano
Cumpără de aici minerale coloidale, suplimente alimentare, produse cosmetice naturale
Magazin AquaNano
Cumpără de aici minerale coloidale, suplimente alimentare, produse cosmetice naturale
Magazin AquaNano
Cumpără de aici minerale coloidale, suplimente alimentare, produse cosmetice naturale
Magazin AquaNano
Cumpără de aici minerale coloidale, suplimente alimentare, produse cosmetice naturale
Magazin AquaNano
Cumpără de aici minerale coloidale, suplimente alimentare, produse cosmetice naturale
Magazin AquaNano
Cumpără de aici minerale coloidale, suplimente alimentare, produse cosmetice naturale
Magazin AquaNano
Cumpără de aici minerale coloidale, suplimente alimentare, produse cosmetice naturale
Magazin AquaNano
Cumpără de aici minerale coloidale, suplimente alimentare, produse cosmetice naturale

Cu câteva ore mai înainte de a începe redactarea acestui articol, am primit un e-mail de la o persoană interesată de argintul coloidal și care era nelămurită de cât de pertinente sunt informațiile dintr-un material de promovare găsit pe internet (între timp am găsit și noi site-ul cu pricina, nu că ar fi singurul de acel gen...). Deoarece suntem la curent cu "folclorul" de pe internet (legat de argintul coloidal în principal), un răspuns referitor la acest... "fenomen" este firesc şi binevenit.

 

Dacă ar fi niște simple răspunsuri la întrebări, și-ar avea locul la o secțiune "Întrebări și răspunsuri". Este însă vorba de mai mult decât atât, este un îndemn la luciditate, un îndemn de a nu lua de bun orice vi se servește pe tavă și de a vă păstra trează curiozitatea și dorința de a cunoaște!

Vă prezentăm așadar un asemenea material de promovare, conținând afirmații în cea mai mare parte aberante, în proporție de cel puțin 90%,  corectat de către noi pentru dumneavoastră.

Toate comentariile noastre sunt redactate cu caractere drepte îngroșate în rândurile de mai jos, iar textul original, pe care îl corectăm în cele ce urmează, este formatat în italice. Vă avertizăm că este destul de mult de citit!

 

Articolul exprimă părerea noastră de moment, derivată din studiile pe care le-am făcut în calitate de ingineri, fizicieni, chimiști, medici, care urmăresc să-și facă meseria cât mai bine (în masura posibilului, evident). În cazul în care argumente susținute științific contrazic ceea ce am scris mai jos, vă rugăm să ne comunicați referințele și vom revizui - dacă este necesar - aspectele respective.

Nu cunoaștem firma/persoanele care au redactat inițial aceste răspunsuri la întrebări, corectate de către noi, și nici nu ne interesează cine sunt. Cu toate acestea, toate nebuniile promovate pe internet drept "adevăruri unice și incontestabile" care susțin "produse net mai bune decât ale concurenței", trebuie oprite. Desigur, nu știm în ce măsură vom reuși, fiindcă, așa cum spunea Einstein, prostia este cu siguranță infinită. În plus, dacă sunt corelate cu un anumit interes, atunci, printr-o repetare repetată, respectivele afirmații vor fi devenit deja "adevăruri" dificil de corectat. Totuși...

 

Domeniul nanoparticulelor - al metalelor coloidale nu este nou. Și mai presus de toate nu este în mâinile nimănui care deține "metode unice și extraordinare de a le produce". Cu siguranță mai sunt de făcut mulți pași în acest domeniu și cu siguranță că toți cei implicați, atât din mediile stiintifice, cât și din cele "paraștiințifice" mai au multe de învățat. Să urmărim să învățăm și din știința modernă, fără a afirma precum un cunoscut: "eu am aruncat fizica și chimia (cărțile adică) deoarece erau numai prostii scrise acolo".

Și, apropo de fizică și chimie, nu vom trece în revistă toate referințele la afirmațiile noastre, decât poate într-o revizie ulterioară a materialului, datorită volumului enorm de muncă, pentru că ele pot fi găsite cu ușurință de cei care sunt interesați.

 

Titlul original al articolului este:

Întrebări frecvente despre Argintul Coloidal

Noi vom completa:

și răspunsuri aberante, fără legătură cu realitatea

 

Ce este argintul coloidal – şi ce nu este?

Argintul coloidal poate fi definit ca argint în stare sub-atomică. Atunci când este produs corect, el constă din trilioane de ioni de argint încărcaţi pozitiv suspendaţi într-o soluţie de apă distilată structurată.

Atunci când este produs incorect, prin aplicarea de curent excesiv (adică prin electroliză), se formează compuşi de argint care se vor dizolva în corp, eliberând atomii de argint care atunci se vor lega de proteine, având astfel o bio-disponibilitate şi o eficienţă reduse. Din nefericire, când se vorbeşte despre argint coloidal, termenul este folosit cu un sens foarte general, indiferent dacă soluţia conţine compuşi de argint în loc de ioni de argint încărcaţi pozitiv.

            Noi reformulăm: Ce cred unii că este argintul coloidal? Și în primul rând, ce este argintul, fie el coloidal sau nu?

            Le răspundem astfel celor care nu ştiu: argintul este un metal, format din foarte mulţi atomi, aranjaţi într-o reţea regulată, numită reţea cristalină. Se cuvine a fi făcută o precizare importantă:

            Nici unul dintre elementele chimice nu există în stare subatomică, oricât de mică ar fi particula respectivă! Atomul este cel mai mic constituent al fiecărui element chimic, deşi la rândul lui poate fi şi el descompus, caz în care îşi pierde identitatea ca element chimic. Adică, pe înţelesul celor care au scris paragraful de mai sus, argintul subatomic... nu este argint. De fapt nu este deloc, sau mai precis nu există.

            În plus, în ceea ce priveşte argintul coloidal, ar trebui ca respectivii autori să se decidădacă ceea ce conţine el sunt ioni sau particule (fie ele şi) subatomice.

            Ionii sunt atomi care au electroni în minus (în cazul argintului) sau în plus (în cazul ionilor altor elemente chimice). Aceştia nu pot exista decât în cazul compuşilor ionici (adică în cazul sărurilor metalelor, de exemplu) sau în cazul plasmei (unde nucleele nu mai au deloc electroni). Cum al doilea caz este exclus, este nefirească ”discriminarea” dintre ionii de argint şi compuşii de argint (în apă ei disociază mai mult sau mai puţin în ioni pozitivi de argint şi radicalul compusului, tot ionic, dar negativ)!

            Apa structurată... După 1890, Breddig, Svedberg, precum şi alţi cercetători, au realizat suspensii coloidale pe cale electrică. Nu i-a interesat dacă apa este structurată sau nu, dar i-a interesat dacă era distilată.

            În ultimii ani, un nou termen a devenit la modă în cercurile NEWAGE: „apa structurată”. Este drept, apa structurată chiar există (deși existența ei nu este acceptată de către știința actuală), astfel că precizarea referitoare la ”modă” vrea să sublinieze doar utilizarea sintagmei chiar și atunci când nu este cazul.

             Apa este un element extraordinar. Deşi formula ei chimică rămâne H2O, în anumite situaţii comportamentul i se modifică foarte mult. S-a constatat de exemplu, că apa îşi modifică forma de cristalizare în funcţie de mediul psihic, informaţional sau chiar spiritual şi chiar au fost construite anumite aparate generatoare de câmpuri electromagnetice care realizează asemenea „restructurări” ale apei, atât la noi în ţară cât şi peste hotare. Aceste cercetări sunt încă în fază de pionierat, după cum în fază de pionierat este şi cunoaşterea proprietăţilor apei. Revenind la subiect, apa poate fi „structurată” binefăcător şi prin rugăciune, prin folosirea unor vase cu forme speciale (piramidale), prin folosirea unor imagini sau a unor sunete armonioase, apa comportându-se oarecum ca o ”ființă vie”. Aceasta nu are nimic de-a face cu posibilitatea sau imposibilitatea de a produce suspensii coloidale. Ele erau produse şi în Evul Mediu, pe cale chimică, fără apă structurată, de către meşteşugarii sticlari, precum şi de către practicanţii medicinei Ayurveda, prin metode mai complexe.

 

Ce este un ion de argint încărcat pozitiv?

Atunci când printr-o bucată de argint pur aflată în apă trece un curent mic, câmpul exterior de electroni ai atomului de argint este modificat creând un ion de argint încărcat pozitiv.

            Aşa cum am precizat deja, ioni de argint încărcaţi negativ nici nu există. Ionii de argint, care sunt în mod evident încărcaţi pozitiv, se manifestă în toate reacţiile chimice din natură în care este implicat argintul, iar natura nu are nevoie de  sârme prin care să treacă vreun curent, deşi este vorba tot despre interacţiuni de natură electrică. Mai în glumă, mai în serios, am putea spune că „natura este alcătuită dintr-o infinitate de fire prin care, în condiţii propice, trece curent”.

 

Ce este un coloid?

O explicaţie simplă ar fi aceea că un mineral coloidal este particula cea mai mică dintr-o substanţă care este încă integrală în ea însăşi. Un coloid adevărat nu se lipeşte de nimic altceva în soluţia respectivă şi rămâne în suspensie. Mineralele coloidale sunt microscopice ca dimensiuni, astfel încât ele nu pot fi filtrate.

            Chiar în cazul în care am numi această explicaţie simplă, nu am putea-o numi şi corectă. În manualul de chimie, domeniul coloidal este definit ca fiind acel domeniu al substanţei în care particulele din respectiva substanţă au dimensiuni cuprinse aproximativ între 1 nm şi 1000 nm. 1 nm înseamnă foarte puţin. Dumneavoastră aveţi o înălţime de aproximativ 1700000000 nm.

            Coloid este numită toată ”soluția””. Altminteri particulele ce o compun, luate separat s-ar numi... particule. Sau nanoparticule.   Ceaţa este coloid, sângele este coloid, polistirenul este coloid, laptele este coloid. Orice suspensie de particule (care conţin mai mult decât un atom) într-o bază majoritară, mai ales când se încadrează în dimensiunile de mai sus, este un coloid.

            Cât despre faptul că sunt sau nu microscopice, noi spunem că sunt chiar „nanoscopice” şi, evident, pot sa fie filtrate! Ce-i drept, nu de către filtrul dvs. de apă de la bucătărie, ci de către o membrană de osmoză inversă, ai cărei pori au dimensiuni de sub 0,1 nm.

 

Ce este starea coloidală”?

Starea coloidală este singura stareîn care se află toate creaturile vii. Sângele nostru uman este într-o stare coloidală. Pentru un metabolism sănătos, toate fluidele din interiorul şi din jurul celulelor şi al ţesuturilor trebuie să fie într-o stare coloidală. Toţi nutrienţii din fructe şi legume sunt în stare coloidală. Pentru ca ei să fie utilizaţi şi absorbiţi de corp, toate mineralele şi toţi nutrienţii trebuie să fie în stare coloidală.

            Să notăm încă o afirmaţie de felul celor care urmăresc să le inducă potenţialilor clienţi ideea că nu puteţi trai fără produsele coloidale (eventual cele achiziţionate chiar de la cel care face o astfel de afirmaţie)!

            În toate organismele vii lichidele există atât sub formă coloidală, cât şi sub formă de soluţii. Mecanismele de transport intermembranar de exemplu, care reglează funcţionarea celulei, sunt în mare parte de natură ionică. Sărurile minerale sunt sub formă ionică, iar nutrienţii organici sunt sub formă de molecule complexe: aminoacizi, lipide, glucide. Proteinele mari de exemplu, am putea să le considerăm drept coloizi, dar să nu exagerăm doar pentru a vinde minerale coloidale…

 

 

            Ce înseamnă ppm (părţi per milion)?

            În termeni de laborator, părţi per milion este o unitate de măsura a greutăţii: ppm = mg/litru. Aceasta măsoară cantitatea de argint care se află într-o soluţie. Nu este o indicaţie, în nici un fel, pentru calitatea şi eficienţa soluţiei. Numărul de ppm dintr-o soluţie de argint coloidal nu indică în nici un fel calitatea argintului coloidal.

 

            Mărimea concentraţiei, exprimată în ppm, este o indicaţie bună pentru eficienţa unui coloid de argint, cu condiţia să fie măsurată împreună cu diametrul mediu al particulelor, caz în care este determinată „suprafaţa efectivă a coloidului”. Una fără cealaltă este incompletă.

            Revenind: 1 ppm=1 mg/litru, adică o parte la un milion. Există şi explicaţii fanteziste, cum ar fi aceea că 1 ppm ar însemna 1 particulă de metal la 1 milion de particule de apă (confuzie generată cel probabil de traducerea incorectă din limba engleză a expresiei ”parts per million”). Dincolo de faptul că o astfel de unitate de măsură ar fi nepractică, deoarece particulele au dimensiuni diferite în cazul coloizilor şi ca atare nu se poate cuantifica exact cantitatea de metal conţinută sau suprafaţa efectivă a coloidului, iată mai jos un calcul foarte aproximativ, în cazul argintului:

            Vom considera o asemenea specificare, de 20 ppm argint, ca însemnând 20 de particule de argint la 1 milion de particule de apă. Iată ce ar rezulta:

            O particulă de 1 nm (care este foarte mică) are circa 50 de atomi de argint, deci ar fi 20x50=1000 de atomi de argint la 1 milion molecule de apă. Argintul este de circa 10 ori mai greu decât apa, deci ar cântări cât 10000 de molecule de apă.

            Cu alte cuvinte, 20 particule de argint cu dimensiunea de1 nm, aflate într-un milion de particule de apă, ar cântări cât 10000 de particule de apă, adică procentajul de argint în apă ar fi: 10000/1000000x100=10/1000. Atunci, la 1 litru de apă (1 kg) vom avea greutatea de argint de 1000g x 10/1000=10 g.

            Asemenea concentrații (1%), pot fi atinse mai ales în cazul soluțiilor sărurilor solubile de argint (ionice așadar), sau a suspensiilor puternic stabilizate de nanoparticule de argint.

            La 50 mg/l, argintul coloidal este deja galben intens sau brun închis, sau gri, în funcţie de diverși parametri. Imaginați-va atunci cum arată la 10g/l!

            De fapt, în mod normal, cea mai potrivită modalitate de exprimare a concentraţiei este cea sub formă molară, în micromoli de metal/milimoli de apă, µM/mM, aceasta fiind echivalentă cu a exprima numărul de atomi şi nu de particule de metal la o cantitate de molecule de apă, deoarece 1 mol = 1 M = 6,023 x 1023 particule şi este valabil atât în cazul elefanţilor, cât şi al atomilor, deoarece cuantifică numărul de elemente aflate într-o mulțime.

 

Ce este electroliza ?

            Din păcate, există o proastă interpretare în legătură cu producerea argintului coloidal. Majoritatea sistemelor folosite astăzi folosesc procesul de electroliză. Electroliza este procesul prin care curentul ce trece prin apă depăşeşte capacitatea moleculelor de apă de a rezista şi acestea încep să se rupă. La sfârşitul ciclului de producţie apa este nestructurată şi se formează compuşi de argint. Aşa-zisul argint coloidal obţinut este ineficient.

 

            Electroliza este reprezentată de ansamblul fenomenelor care au loc la trecerea curentului electric printr-o soluţie, obținută prin dizolvarea unui electrolit în apă, ca urmare a aplicării unei diferențe de potențial asupra unei perechi de electrozi cufundați în electrolitul respectiv.

            Fenomenele de migrare a ionilor de la un electrod la altul și eventual de descompunere a electrolitului nu au nici o legatură cu „capacitatea apei de a rezista”.

            ”Capacitatea de rezistență a apei” este un nonsens, deoarece în cazul în care deja este dizolvat un electrolit în apă (pentru a se putea realiza procesul de electroliză), molecula de apă este ”ruptă”, mai precis disociată, la fel ca și cea a electrolitului, chiar și în absența unui curent electric care să traverseze soluția.

            Dacă o instalaţie de produs ”argint coloidal” necesită apă plată, de izvor, de la rețeaua de apă potabilă, sau introducerea de clorură de sodiu sau de alte substanțe solubile în apa respectivă, atunci da, este vorba de electroliză, atunci când se introduc doi electrozi în apa respectivă și li se aplică o diferență de potențial.

            Dacă însă o instalaţie de produs argint coloidal funcţionează cu apă distilată şi electrozi din metalul respectiv (argint, în cazul nostru), procesul nu este unul de electroliză. Apa distilata sau cea demineralizată nu conțin electroliți, practic vorbind. Ca atare, fenomenele care se petrec într-o astfel de situație sunt cu totul altele.

            În ceea ce priveste „rezistenţa” moleculei, trebuie ştiut că moleculele sunt disociate, adică „rupte” (într-o proporţie mică ce-i drept) chiar şi în apa distilată ultrapură, la temperatura camerei. Această disociere nu are legătură cu „structurarea” sau „nestructurarea” apei, fiind un proces firesc, datorat agitației termice a moleculelor de apă. Disocierea respectivă există chiar și în apa structurată, structurarea apei neînsemnând că aceasta este ”încremenită” în anumite tipare, așa cum s-ar putea crede eventual. Desigur, dacă apa va fi înghețată, ea va putea alcătui anumite forme fizice, însă în cazul apei în stare lichidă tiparele rămân într-o stare mai degrabă informațională.

            Dacă, eventual, moleculele ei se „rup de tot” (în anumite condiţii), atunci apa se transformă în hidrogen şi oxigen, deci nici măcar nu se mai poate vorbi de apă, şi cu atât mai puţin de apă destructurată.

            Formarea eventuală a compușilor de argint nu este datorată faptului că este posibil ca apa să nu mai fie „structurată” ci, atunci când se petrece aceasta, ea are loc datorită combinării ionilor de argint cu alţi ioni, care provin din sărurile existente în apă, dacă o permit condiţiile suplimentare care trebuie îndeplinite.

            Într-o astfel de situație veţi obține în apă un amestec de nanoparticule și de compuşi de argint, apa căpătând un aspect tulbure, în special datorită clorurii de argint formate. Atunci când se utilizează apă distilată pentru producerea argintului coloidal, fie ea structurată sau nu, fenomenele duc doar la producerea de argint coloidal, dacă parametrii de proces sunt corecți.

 

Am folosit Argint Coloidal şi nu am obţinut nici un rezultat. De ce?

            Atunci când ingeraţi ioni de argint încărcaţi pozitiv veţi observa imediat o îmbunătăţire a vitalităţii dvs, precum şi multe alte beneficii.

Dacă nu aţi sesizat nici o schimbare, înseamnă că soluţia respectivă nu a fost produsă din start în mod corect. Ceea ce aţi crezut că este Argint Coloidal autentic trebuie să fi fost doar compuşi de argint. Coloidul însuşi a fost instabil şi, în intervalul în care aţi consumat soluţia respectivă câmpul electromagnetic s-a rupt, făcând soluţia inutilă.

            Autorii au uitat să menționeze situația în care produsul respectiv este ... apă pură, fără pic de argint în ea. Uneori, argintul coloidal este preparat cu aparate „de jucărie”. Ca atare, în acest mod nu se poate obţine o concentraţie suficientă de nanoparticule (a se citi argint coloidal) care să aibă efectul dorit. Să ne gândim la imaginea următoare: atunci când suntem răciţi, avem milioane de viruşi în corp, iar noi ingerăm doar câteva nanoparticule. Chiar dacă argintul are efect antiviral, trebuie utilizat în cantitatea necesară pentru aceasta.

            O altă cauză este aceea că argintul coloidal nu are efect la orice afecţiune, și nici nu este un panaceu, care din acest motiv ar putea fi bun pentru... orice. Există această tendință, mai ales în rândul persoanelor/organizațiilor care au ca obiect de activitate pe acela ”de a vinde gheață eschimoșilor”, sau cu alte cuvinte de a vinde orice, numai sa vândă, chiar dacă acel ceva nu îi este util cumpărătorului, mergându-se pe ideea că ”dacă nu îi face bine, măcar nu îi face rău”. Ca atare, uneori este posibil ca acest remediu, care este argintul coloidal, pur și simplu să nu vă fie necesar.

            Trebuie de asemenea știut că și compușii de argint pot avea efecte benefice deosebite, așa cum este cazul nanoparticulelor de oxizi de argint, curent preparați în medicina Ayurveda.

Despre afirmaţia legată de ruperea câmpului electromagnetic vom spune doar ... că este demnă de o antologie a afirmațiilor stupide.

 

De ce bijuteriile de argint pe care le port îmi lasă urme negre pe piele?

Majoritatea bijuteriilor din argint sunt confecţionate din argint sterling, care conţine aproximativ 10% cupru. Cuprul va oxida şi va păta rapid atunci când este expus la oxigen. Argintul pur nu se comportă astfel.

           

            Chiar trecând peste faptul că, în contact cu pielea, cuprul lasă o urmă verzuie, în contact cu sulful din anumiţi radicali sulfuroşi, trebuie să ştiţi că şi argintul pur poate lăsa urme negre pe piele!            Argintul are o proprietate foarte interesantă: se înnegreşte la contactul cu sulful şi cu compuşii lui, fiind foarte reactiv cu aceştia, ca şi cuprul. „Negreala” respectivă se ia foarte uşor pe piele, iar acest fenomen se petrece indiferent de puritatea argintului.

            Există o „competiţie” legată de puritatea argintului (şi a altor metale) în produsele coloidale. Iată însă un calcul corect pentru a vedea de fapt cum stă situaţia:

            Să luăm cazul cel mai defavorabil, de puritate de 99,9% a metalului (ceea ce ar corespunde, în cazul aurului, la 24 de carate. Aceasta înseamnă că la 1 g de metal, 1 mg sunt impurităţi. Dacă la un flacon de argint coloidal avem 10 mg de metal (10 ppm), aceasta înseamnă că în lichidul respectiv vor exista 10 micrograme de impurităţi, adica 0,01 ppm. Apa distilată de grad nuclear (deci sortimentul cel mai pur, foarte dificil de produs şi păstrat) are circa 0,05-0,1 ppm impurităţi (reziduu solid), deci apa distilată are mai multe impurităţi decât impurităţile rezultate din producerea argintului coloidal dintr-un metal care este pur „doar” în proporţie de 0,999 sau 99,9%.

            Într-unul dintre cazurile cele mai defavorabile, când toate impurităţile din metal ar fi mercur de exemplu, standardul EPA prevede concentraţia în apa de băut de maxim 2 micrograme la litru. Considerând că un om bea 2 litri de apă zilnic, înseamnă că 4 micrograme de mercur se pot consuma zilnic, fără probleme, pe parcursul întregii vieţi. Dacă noi avem 10 micrograme de mercur într-un litru de aur coloidal sau de argint coloidal şi presupunem că bem 50 ml/zi din acesta, înmso-tab-count: 1;Din păcate, există o proastă interpretare în legătură cu producerea argintului coloidal. Majoritatea sistemelor folosite astăzi folosesc procesul de electroliză. Electroliza este procesul prin care curentul ce trece prin apă depăşeşte capacitatea moleculelor de apă de a rezista şi acestea încep să se rupă. La sfârşitul ciclului de producţie apa este nestructurată şi se formează compuşi de argint. Aşa-zisul argint coloidal obţinut este ineficient.Chiar trecând peste faptul că, în contact cu pielea, cuprul lasă o urmă verzuie, în contact cu sulful din anumiţi radicali sulfuroşi, trebuie să ştiţi că şi argintul pur poate lăsa urme negre pe piele! seamnă că am ingera cantitatea de 0,2 micrograme de mercur zilnic, deci mult mai mică (de douăzeci de ori) decât doza maximă admisă, care trebuie să se înțeleagă că este prescrisă pentru consumul pe termen îndelungat.

            În realitate, nu este posibil să existe o singură impuritate într-o cantitate atât de mare şi sub nici o formă mercur, dacă este să luăm cazul aurului sau argintului, cel puţin dacă acestea sunt achiziţionate de la firme care comercializează metale pentru uz de laborator sau industrial, unde se realizează analize amănunţite ale materialelor respective.

            O formulă de marketing care afirmă că: „s-au folosit metale de puritate 99,999%” sună excelent, dar în realitate preţul metalelor la această puritate este extrem de mare, atunci când se pot obţine (doar în cazul metalelor nobile şi a celor care sunt mai puţin susceptibile de a forma cu uşurinţă compuşi), iar pentru produsele comerciale, indiferent ce scrie pe eticheta unui produs, nu se utilizează decât metalele de puritate  de 99,9% până la 99,99%, în funcţie de metalul respectiv. Pentru aur sau argint, 99,95% este puritatea uzuală la care aceste metale se folosesc la producerea de nanoparticule, inclusiv datorită contaminării la manipulare, chiar dacă inițial ele au avut puritatea de 99,99%.

 

            Ce culoare trebuie să aibă argintul coloidal?

 

            Dacă în timpul procesului sau curând după aceea apa devine gălbuie sau aurie (cam în interval de 12 ore), aceasta este o indicaţie că a avut loc o reacţie chimică în care argintul a format legături cu diverse gaze, solide dizolvate etc. – şi că există un exces de hidrogen. Acest lucru este cauzat de curentul electric excesiv folosit în procesul de producţie – şi ca atare soluţia este pe cale să îşi schimbe structura. Veţi observa că gustul devine amar – şi că în câteva zile soluţia deviRevenind: 1 ppm=1 mg/litru, adică o parte la un milion. Există şi explicaţii fanteziste, cum ar fi aceea că 1 ppm ar însemna 1 particulă de metal la 1 milion de particule de apă (confuzie generată cel probabil de traducerea incorectă din limba engleză a expresiei ”parts per million”). Dincolo de faptul că o astfel de unitate de măsură ar fi nepractică, deoarece particulele au dimensiuni diferite în cazul coloizilor şi ca atare nu se poate cuantifica exact cantitatea de metal conţinută sau suprafaţa efectivă a coloidului, iată mai jos un calcul foarte aproximativ, în cazul argintului:Dacă însă o instalaţie de produs argint coloidal funcţionează cu apă distilată şi electrozi din metalul respectiv (argint, în cazul nostru), procesul nu este unul de electroliză. Apa distilata sau cea demineralizată nu conțin electroliți, practic vorbind. Ca atare, fenomenele care se petrec într-o astfel de situație sunt cu totul altele.Dacă nu aţi sesizat nici o schimbare, înseamnă că soluţia respectivă nu a fost produsă din start în mod corect. Ceea ce aţi crezut că este Argint Coloidal autentic trebuie să fi fost doar compuşi de argint. Coloidul însuşi a fost instabil şi, în intervalul în care aţi consumat soluţia respectivă câmpul electromagnetic s-a rupt, făcând soluţia inutilă. mso-bidi-font-style: normal;MsoNormalp class=mso-tab-count: 1;ne maronie, iar în cele din urmă devine de culoarea noroiului. Acest produs este departe de a fi adevăratul Argint Coloidal – care este limpede precum cristalul şi poate avea o foarte uşoară coloraţie. De fapt, adevăratul Argint Coloidal, atunci când este ţinut contra luminii, străluceşte ca diamantul. În 1999, Profesorul Ronald Gibbs (Director al „Centre for Colloidal Science”, Universitatea din Delaware) a realizat o serie de teste pe o gamă de produse de Argint Coloidal şi a descoperit că „dacă este prezentă culoarea galbenă, aceasta indică faptul că produsul de Argint Coloidal nu este acceptabil şi că nu e de cea mai bună calitate. Produsele de Argint Coloidal de cea mai bună calitate testate au fost toate incolore.”

 

            În laboratoarele de coloizi de pe întreaga planetă se fac chiar cercetări intense pentru a se obţine coloizi de argint şi de aur de diferite culori, datorită importanţei mari pe care o are „culoarea” lor în diverse domenii. Desigur, nanoparticulele nu sunt colorate, ci doar au o interacţiune aparte cu lumina.

            În ceea ce priveşte argintul coloidal, culoarea acestuia (transparentă, gri, galbenă, verde, portocalie, albastră, etc.) este dată în mare parte, de dimensiunea şi forma particulei, care  determină parametrii fenomenului de rezonanţă plasmonică de suprafaţă, ce are ca rezultat efectul de „filtrare a luminii”. Dacă particula este foarte mică, acest fenomen apare doar în ultraviolet, iar coloidul este incolor la concentraţii mici sau uşor gri la concentraţii mai mari. Aşadar culoarea nu este dată de prezenţa unui compus sau a altuia în coloid.       Afirmaţia referitoare la excesul de hidrogen este interesantă. Pentru un astfel de rezultat, adică un exces de hidrogen stocat în apă, se poate primi cu uşurinţă premiul Nobel.

             ”Argintul coloidal care străluceşte ca diamantul” este o imagine foarte utilă în marketing dar... atât.

            Cât despre gust, trebuie ştiut că cel amar implică existenţa unei componente ionice sau a particulelor foarte mici. În cazul în care argintul coloidal se face galben, brun sau chiar verde, el nu mai este în general amar, căci nu mai are nici ioni şi nici particule mici, dar uneori poate să fie astringent la gust.

            Noi am testat atât argintul coloidal galben, portocaliu, verde, gri, incolor, şi putem să confirmăm că toate aceste tipuri de argint coloidal au efecte, aşa cum se poate observa şi din specificările diferitelor dimensiuni de nanoparticule în cercetările prezentate anterior. Referitor la cercetările profesorului Ronald Gibbs, acelea erau realizate în anumite condiţii de testare, in vitro, care nu au neapărat legătură cu situaţia referitoare la organismele vii.

Cum se măsoară concentraţia de Argint Coloidal?

 

Modalitatea cea mai simplăşi mai rapidă este să se folosească un conductiv-metru prin care se masoară conductivitatea apei înainte de începerea procesului şi din nou atunci când procesul s-a încheiat. Conductivitatea se măsoară în µS/cm şi este o unitate de masură a electricităţii în apă. Puteţi fi siguri că măsuraţi ioni de argint încărcaţi pozitiv dacă la sfârşitul procesului apa rămâne limpede precum cristalul şi dacă nu aţi adăugat nimic în ea. PPM înseamnă părţi per milion. Este o unitate de măsură folosită în laboratoare pentru a măsura concentraţia de argint prezentă. Astfel, 10 ppm = 10 mg/litru.

 

            Nu se poate măsura concentraţia de argint coloidal cu un conductiv-metru sau, în lipsa acestuia, cu un TDS-metru! Ambele măsoară concentraţia solidelor dizolvate în apă. Particulele coloidale nu sunt dizolvate în apă. Este drept că aparatul va indica ceva dar, nefiind calibrat şi nici construit special pentru particule, nu poate oferi nici pe departe nişte măsurători corecte!

            Determinarea corectă se realizează, de exemplu, prin spectrometrie cu absorbţie atomică sau prin metode chimice. O metodă simplă dar eficientă, este să produceţi câteva zeci de litri şi să măsuraţi masa electrozilor înainte şi după realizarea produsului, însă pentru acesta vă trebuie o balanţă precisă şi metoda nu se poate aplica în cazul dispozitivelor casnice de produs argint coloidal, unde apar depuneri pe unul sau pe ambii electrozi și  pe fundul vasului, care trebuie la rândul lor determinate, procesul fiind oarecum laborios.

 

 

            Este Argintul Coloidal un antibiotic natural?

Datorită proprietăţilor sale antibacteriene, Argintul Coloidal a fost numit adesea antibiotic natural. Însă acest lucru este fals. Argintul Coloidal NU este un antibiotic. (Este usturoiul un antibiotic? Este Vitamina C un antibiotic pentru că vindecă  scorbutul?) Argintul Coloidal nu „omoară” nimic. El îmbunătăţeşte viaţa – nu o ia.

 

            Deşi argintul coloidal nu omoară fiinţa utilizatorului, totuşi a celor câteva milioane sau miliarde de bacterii cu care intră în contact, da! Despre viruşi nu comentăm, căci referitor la aceştia precizarea că ar fi vii este discutabilă, iar ei sunt în general doar inactivaţi, nu li se modifică propriu-zis structura din punct de vedere molecular. Deci, din acest punct de vedere, argintul este un antibiotic, fie că este considerat natural sau nu! Trebuie menţionat însă că, spre deosebire de antibioticele clasice, el nu este doar antibiotic, iar aceasta este o diferenţă remarcabilă.

            În plus, pentru cei care nu ştiu, chiar şi usturoiul este antibiotic. La fel ca argintul, el nu este doar un antibiotic, ci un aliment care conţine substanţe ce pot avea şi această funcţie. Cât despre vitamina C, doar pentru faptul că vindecă o problemă de sănătate (scorbutul), ea nu poate fi asociată cu ideea de antibiotic, având în vedere că scorbutul nu este o boală infecţioasă. Întrebarea respectivă, care se dorește a fi retorică, este făcută tocmai pentru a „demonstra” că argintul nu este antibiotic. Atâta doar că... el este.

 

 

            Argintul Coloidal afectează bacteriile benefice din traiectul digestiv?

Argintul Coloidal amplifică fluxul electricităţii prin corp, ajutând bacteriile benefice şi îmbunătăţind digestia! Toţi cei care îl folosesc regulat constată o îmbunătăţire a digestiei. Notă: Nu este necesar să luaţi în paralel suplimente nutritive precum acidophilus, deoarece Argintul Coloidal nu este un antibiotic. Argintul Coloidal îmbunătăţeşte viaţa, nu o ia şi nu o consumă!

 

            Argintul nu face diferenţa dintre tipurile de bacterii, indiferent dacă sunt „bune” sau „rele”. Mecanismele prin care se îmbunătăţeşte digestia sunt numeroase şi, chiar dacă pot fi în legătură cu argintul, aceasta nu se petrece din cauză că ar fi benefic pentru vreun tip de bacterii. De exemplu, Escherichia Coli este o bacterie care este la locul ei şi este „bună” în intestinul gros, şi în cantitatea care trebuie. Dar dacă ea devine localizată în organe în care în mod normal nu are ce căuta şi/sau este în cantitate mult prea mare, ea devine automat „rea”. Grea alegere pentru argintul coloidal…

            În mod normal, argintul coloidal se absoarbe în sânge înainte de a ajunge în intestinul gros şi din acest motiv nu daunează acelor bacterii, mai ales la cantităţi mici de argint coloidal ingerat.       

            De aceea, suplimentele nutritive gen acidophilus nu sunt întotdeauna necesare. Cu toate acestea pot, exista cazuri de persoane care să fie mult mai sensibile şi să aibă probleme, inclusiv digestive, mai ales la cantităţi ceva mai ridicate, iar în acest caz suplimentarea alimentară pentru flora intestinală poate fi de folos.Suplimentarea cu substanţe antioxidante este însă întotdeauna recomandată la ingerarea de cantităţi ridicate.

            Totuși, făcând puțin haz, nu putem să nu ne întrebăm: dacă fluxul de electricitate prin corp va deveni prea mare, nu ne vom electrocuta cumva?

 

 

 

Cum acţionează de fapt argintul coloidal asupra viruşilor şi a bacteriilor?

Prezenţa argintului coloidal în apropierea unui virus, ciupercă, bacterie sau a oricărui alt organism unicelular patogen dezactivează enzima acestuia implicată în metabolismul oxigenului. Altfel spus, îi blochează sistemul respirator, ceea ce duce la „sufocarea” şi apoi la moartea agentului patogen.

 

            În primul rând, trebuie spus că nu toate bacteriile „respiră” oxigen. Cu toate acestea şi ele sunt distruse de argintul coloidal. Cât despre virusuri, acestea nici măcar nu respiră, ba mai mult, nici nu sunt organisme unicelulare! Virusurile sunt de fapt complexe moleculare, constituite dintr-un „nucleu” de ADN/ARN, învelit de o membrană lipidică prevăzută cu proteine intramembranare care ies la suprafaţa membranei, ca markeri pentru receptorii specifici ai celulei „atacate”. Ele nu sunt altceva decât nişte „bombe moleculare” extrem de complexe, care transmit celulei mesajul „corpul are nevoie de noi, primeşte-ne înăuntru şi multiplică-ne!”, mesaj dat exact de structura moleculară a proteinelor marker de pe membrana lor. Ca atare, nu sunt vii şi nu respiră! Cum oare atunci ar putea să se sufoce şi să moară?

            Cu toate acestea, argintul coloidal acţionează, în diferite concentraţii, asupra tuturor categoriilor menţionate.            Mecanismele de acţiune sunt diverse, nu doar cel al „inhibării respiratiei” şi se referă inclusiv la producerea de aberaţii genetice ireversibile şi nereparabile (aşa cum se petrece în cazul celulelor canceroase, ele fiind în general reversibile în cazul celulelor umane sănătoase), la inhibarea unor mecanisme enzimatice variate, în cazul mucegaiurilor, sau la simpla inhibare a moleculelor membranare care au rol de marker, prin alipirea de radicalii sulfuroşi, în cazul virusurilor.

 

MsoNormalmso-tab-count: 1;span lang=span style=

mso-tab-count: 1;mso-tab-count: 1;

span style=span lang=

Citește acum:

Nanoparticulele de platină constituie cheia a numeroase procese esențiale din diferite ramuri ale tehnologiei industriale sau biochimice contemporane, activitatea lor catalitică intensă făcându-le indispensabile în obținerea multor reacții chimice sau biologice dificile.

În ceea ce privește medicina, platina cunoaște de altfel o utilizare intensă, una dintre cele mai cunoscute aplicații fiind în tratarea cancerului. Compușii de platină utilizați au însă foarte multe efecte secundare, ionii de platină Pt+3 fiind toxici atât pentru celulele normale, cât și pentru cele maligne, ca și ionii altor metale nobile, cum ar fi Au+3.

 

Găseşte-ne pe Facebook!